Când am deschis fereastra, aerul de vară
pătrunse în apartament. Soarele dogoritor dispăruse, lăsând în urmă o căldură
plăcută. M-am așezat pe scaunul de lângă fereastră, am aprins lampa și am început să
citesc.Nu îmi puteam păstra concentrarea din cauza agitației de afară. Mă uităm pe
fereastră și urmăream lumea multa ce treceau prin față blocului. Locuiam atunci
într-o zonă mărginașă a Bucureștiului, iar la ora aceea, vara, oamenii ieșeau din case după o zi de
completă izolare în față căldurii.
Continuam să-mi citesc cartea cu neglijență, uitându-mă periodic pe
stradă .Cei de afară nu știau că erau urmăriți, nu le era cunoscuta prezența mea în acel apartament de la etajul 1 al unui
bloc vechi, communist. După ce mi-am terminat primul capitol, am privit din nou
pe fereastră. De data asta , prezența mea era remarcată. Pe trotuarul din față blocului stătea un
bărbat cu un aparat de fotografiat al cărui obiectiv era îndreptat spre
fereastră mea. Nu știam cum să reacționez, mă simțeam ca în “Blowup” al lui Antonioni, indignată de faptul că dreptul la
intimitate mi-a fost încălcat. Am scos capul pe fereastră, și am privit lung
fotograful. S-a uitat și el nedumerit, parcă așteptându-se să spun ceva. Părea să aibă cam 40 de ani, era neîngrijit , cu părul lung și ușor grizonant. L-am privit câteva secunde apoi l-am întrebat de ce mă fotografia fără știrea mea, de ce îmi
invada intimitatea. Mi-a răspuns sfios că fotografiile sunt pentru uz personal și că nu intenționează să le publice
undeva. Mi-a cerut scuze și a spus că poate să șteargă pozele dacă voiam. Nu știam ce să-i răspund.Faptul ca nu avea sa le
publice nu îi dădea totuși dreptul de a ma fotografia fără permisiunea mea. Totuși nu voiam să par
paranoică, erau doar niște fotografii banale. I-am spus că e în regulă și că poate pleca, dacă a obținut cadrele dorite.
S-a îndepărtat ușor de la fereastră mea, uitându-se de câteva ori în spate cu o privire
uimită. L-am urmărit până a dispărut în mulțime. Apoi am plecat de la fereastră. M-am gândit
că data viitoare când urmăresc fiecare mișcare a cuiva, să-mi fac cel puțin simțită prezența. S-ar putea să nu își dorească astfel de
atenție. 